Sari la conținut
Profilmedic

Cadrul european: ce obligă, ce permite, ce interzice

Codul deontologic românesc nu e singura regulă care contează. Deasupra lui stă dreptul european, care a doborât de două ori interdicțiile totale de comunicare în sănătate — și care, într-o directivă, îți cere să publici prețuri.

Scris de Loredana Vale, editor și autor. Nu este medic.

Actualizat 15 septembrie 2026 · Nu este consultanță juridică

Discuția despre comunicarea medicului se poartă aproape întotdeauna pornind de la codul deontologic. E firesc, pentru că acolo apare sancțiunea. Dar codul nu e singura regulă care contează, și nici cea mai înaltă.

Deasupra lui stă dreptul european. Iar dreptul european spune două lucruri pe care merită să le știi înainte să decizi ce publici: a doborât de două ori interdicțiile totale de comunicare în sănătate, și îți cere, printr-o directivă, să-i dai pacientului informații pe care mulți medici ezită să le publice.

Ce a decis Curtea de Justiție

Cauza C-339/15, hotărârea din 4 mai 2017. Un stomatolog belgian a ajuns în fața instanței penale pentru că își pusese numele, profesia, adresa site-ului și un număr de telefon pe o plăcuță și în ziarele locale. Legea belgiană interzicea orice formă de publicitate pentru îngrijiri dentare.

Curtea a stabilit că o interdicție generală și absolută a publicității online pentru un stomatolog contravine directivei privind comerțul electronic și restrânge libera prestare a serviciilor. Statele membre pot reglementa conținutul și forma comunicării. Nu pot interzice tot.

Cauza C-200/24, hotărârea din 19 iunie 2025. Legea farmaceutică poloneză interzicea, din 2012, orice publicitate a farmaciilor, în afara adresei și a programului. Curtea a aplicat același raționament și a constatat că interdicția e disproporționată.

Detaliul care contează pentru noi: Curtea a acceptat explicit că informarea despre prețuri și servicii poate fi în folosul pacientului, pentru că îi permite să compare. Nu e o excepție izolată din 2017. E o linie constantă.

Ce nu au desființat hotărârile

Nimic din ce ține de conținut. Regulile care interzic superlativele, comparațiile cu alți colegi și promisiunea de rezultat sunt exact tipul de reglementare pe care Curtea l-a lăsat intact.

Diferența pe care o fac aceste hotărâri e între două propoziții care par la fel și nu sunt:

  • „Nu ai voie să comunici public” — fals în dreptul european
  • „Ai voie să comunici, dar corect” — exact ce spune și codul din 2026

Directiva care te obligă să informezi

Aici se răstoarnă discuția. Directiva 2011/24/UE privind drepturile pacienților în asistența medicală transfrontalieră nu vorbește despre reclamă. Vorbește despre informare, iar informarea e o obligație a furnizorului.

Articolul 4 alineatul (2) cere ca furnizorii de servicii medicale să pună la dispoziția pacienților:

  • informații relevante despre opțiunile de tratament
  • informații despre calitatea și siguranța serviciilor
  • prețuri clare și facturi clare
  • procedurile de reclamație și de obținere a despăgubirilor
  • dovada asigurării de răspundere civilă profesională sau a unei garanții echivalente
  • tarife aplicate nediscriminatoriu, indiferent de proveniența pacientului

Consecința practică, spusă simplu: un preț publicat pe site nu e marketing agresiv. E, în litera directivei, ceea ce pacientul are dreptul să afle înainte să aleagă.

De ce codul românesc rămâne valabil

Pentru că reglementează conținutul, nu existența comunicării. Și pentru că trece testul pe care Belgia și Polonia l-au picat.

Directiva (UE) 2018/958 cere statelor membre să demonstreze, înainte să introducă sau să modifice o regulă care restrânge o profesie reglementată, că restricția e justificată și proporțională. Pentru profesiile din sănătate, testul ține cont explicit de obiectivul protecției sănătății.

O regulă care spune „informația trebuie să fie corectă, verificabilă și neutră” trece testul fără probleme. O regulă care ar spune „nu ai voie să ai site” nu l-ar trece.

Unde poate fi verificat un medic, în Europa

Nu există un registru european unic al medicilor, deschis publicului.

  • Mecanismul de alertă (art. 56a din Directiva 2005/36/CE) funcționează prin sistemul IMI și avertizează autoritățile din alte state atunci când unui profesionist i s-a interzis sau restrâns dreptul de practică. E între autorități. Pacientul nu are acces.
  • Cardul Profesional European nu acoperă medicii. Din 2016 e disponibil pentru asistenți generaliști, farmaciști, fizioterapeuți, ghizi montani și agenți imobiliari.
  • Registrele naționale diferă mult. În Regatul Unit, registrul GMC e o căutare publică deschisă. În Germania, portalul asigurării publice listează doar medicii contractați. În România, evidența e pe colegii teritoriale, fără o căutare națională unitară.

De aici rezultă ceva ce merită spus fără ocolișuri: pentru un pacient care vrea să verifice cine ești, prima sursă accesibilă rămâne, de cele mai multe ori, ce publici tu. O pagină proprie, cu informație verificabilă, nu e vanitate. E singura infrastructură de încredere disponibilă în acest moment.

Ce se schimbă până în 2035

Regulamentul (UE) 2025/327 privind Spațiul european al datelor medicale a intrat în vigoare pe 26 martie 2025 și se aplică etapizat, cu date fixate în text:

  • 26 martie 2027 — termenul pentru actele de punere în aplicare
  • 26 martie 2029 — rezumatul pacientului, rețeta și eliberarea electronică devin accesibile în orice stat membru
  • 26 martie 2031 — imagistică medicală, rezultate de laborator, scrisori de externare
  • 26 martie 2035 — state terțe pot deveni participanți autorizați

Până atunci, infrastructura publică de verificare rămâne fragmentată.

Ce înseamnă practic pentru tine

  1. Premisa „nu am voie” e greșită. Ai voie. Întrebarea corectă e cum formulezi, nu dacă publici.
  2. Prețul publicat te apără, nu te expune. E o informație factuală și verificabilă, iar directiva o cere.
  3. Ce nu poți publica rămâne neschimbat: superlative, comparații cu alți colegi, promisiuni de rezultat, testimoniale care sugerează un rezultat tipic.
  4. Răspunderea e a ta, nu a agenției. Sancțiunea disciplinară se aplică medicului. Dacă textul e scris de altcineva, tu răspunzi pentru el — de aceea aprobarea pe fiecare text nu e o formalitate.
  5. Ce publici tu e, deocamdată, sursa principală. Registrele publice nu acoperă golul, iar infrastructura europeană de date nu e operațională înainte de 2029.

Nu e consultanță juridică. Sunt textele, cu trimitere la sursă, pe care le poți verifica singur sau le poți duce avocatului tău.

Întrebări frecvente

Publicitatea medicală e interzisă în Uniunea Europeană?
Nu. Curtea de Justiție a UE a stabilit în 2017, în cauza Vanderborght, că o interdicție generală și absolută a publicității online pentru un stomatolog contravine dreptului european. A repetat raționamentul în iunie 2025, pentru farmaciile din Polonia. Statele pot reglementa conținutul și forma comunicării, nu pot interzice comunicarea în sine.
Atunci de ce codul deontologic românesc îmi impune restricții?
Pentru că hotărârile Curții nu au desființat reglementarea conținutului, ci doar interdicțiile totale. Regulile privind superlativele, comparațiile și promisiunea de rezultat sunt exact tipul de reglementare pe care Curtea l-a lăsat în picioare.
E adevărat că sunt obligat să public prețuri?
Directiva 2011/24/UE cere furnizorilor de servicii medicale să pună la dispoziția pacienților informații clare despre prețuri și facturi clare, alături de opțiunile de tratament, calitate, siguranță și procedurile de reclamație. Modul în care obligația e transpusă diferă de la stat la stat, dar direcția e aceeași: informarea prealabilă a pacientului.
Există un registru european unde poate fi verificat un medic?
Nu unul public. Există mecanismul de alertă dintre autorități, prin sistemul IMI, dar pacientul nu are acces la el. Cardul Profesional European nu acoperă medicii. Verificarea rămâne o operațiune națională, cu grade foarte diferite de accesibilitate.
Arată-mi ce găsesc pacienții